Planurile care construiesc Europa de mâine

Planurile generației noastre sunt trimise și evaluate în această perioadă la Bruxelles. Nu a fost un salt Hamiltonian, însă pandemia COVID-19 a oferit o ocazie Uniunii Europene să creeze un fond european de redresare prin care să invite statele membre să construiască Europa de mâine, Europa generației viitoare. NextGenerationEU (NGEU) este punctul central al măsurilor de revenire din criză, mobilizând resurse financiare comune prin împrumuturi europene dedicate tuturor țărilor membre. La rândul său, Mecanismul de redresare și reziliență impulsionează investițiile și reformele, în funcție de nevoile reale ale fiecărei țări, oferind un sprijin proporțional statelor membre.

Mecanismul de redresare și reziliență oferă sprijinul pe care Programul de redresare economică l-a dat după Al Doilea Război Mondial Europei care nu a căzut sub Cortina de Fier. Denumirea sub care este cunoscut acest program este Planul Marshall, oferind pentru mai mulți ani după război un impuls pentru creștere economică, pentru reconstrucția instituțiilor și pentru reformele care au pus bazele Europei de Vest așa cum o cunoaștem astăzi. Se vorbește mai puțin despre condiționalitățile Planului Marshall, însă programele de redresare economică puse la dispoziție economiilor europene au încurajat nu doar dezvoltarea unor instituții libere și protejarea libertății, dar au și încurajat cooperarea economică între beneficiari, eliminarea progresivă a barierelor comerciale și au sprijinit crearea unei piețe interne, printre altele. Peste ani, acestea aveau să devină elemente fundamentale ale proiectului european, proiect care dă unei noi generații acum un program de reconstrucție. Este oportunitate pe care statele care nu au beneficiat de Planul Marshall nu au avut-o.

672,5 miliarde de euro, dintre care până la 312,5 miliarde disponibile ca granturi, sunt supuse planurilor de redresare și reziliență pe care statele membre le depun pentru a repara pagubele crizei, pentru a crește reziliență, dar și pentru a crea un viitor verde și digital. Însă un punct foarte important este că statele membre sunt cele care au libertatea de a stabili viziunea și de a decide cum vor dori să dezvolte societățile și economiile în care își duc viața, cum doresc să arate lumea generației viitoare. Sunt și aici câteva condiționalități, anume că minimum 37% din fonduri vor trebui folosite pentru investiții și reforme în domeniul climei, iar alte minimul 20% pentru tranziția digitală. Acestora se adăugă obligația de a răspunde provocărilor specifice fiecărei țări, provocări identificate la nivel european și cunoscute.

Planurile care construiesc Europa de mâine acoperă prioritățile generației noastre de europeni. Sunt șase componente: tranziția verde, tranziția digitală, creștere, locuri de muncă și coeziune, coeziune teritorială și socială, reziliență sanitară, economică, socială și instituțională, politici pentru noua generație. Dar impactul asupra generației de mâine nu este doar în ultima componentă. Reformele care pot îmbunătăți capacitatea administrativă a statului afectează în bine sau rău, după caz, generațiile actuale și viitoare. Dezvoltarea unui stat de drept funcțional este o cerință de bază pentru o generație care își dorește să aibă motive pentru încrederea în instituții. Investițiile verzi, în funcție de natura lor, sunt o cerință pentru calitatea vieții. Antrenarea economiei prin sprijinirea redresării economice și creării de locuri de muncă, grație investițiilor prin Mecanismul de redresare și reziliență, generează beneficii în câțiva ani, pentru mulți din nou generație încă de dinainte să se nască.

Sunt planurile pentru Europa de mâine, pentru noua generație de europeni. Prin urmare, este o necesitate ca acestea să fie bine conturate și excelent aplicate.