Traducere nouă : O perspectivă europeană asupra COP26

Polonia

Drumul Poloniei către neutralitatea climatică este ca o întâlnire ambiguă pe Tinder. Încearcă să nu închidă nicio cale, dar cu tot charm-ul, eșuează. Fapte concrete? În decembrie 2019, guvernul polonez a fost singurul, care nu a susținut neutralitatea climatică a Uniunii Europene în anul 2050. Totuși, la COP26, viceministrul pe teme de climă(nota traducătorului:echivalentul secretarului de stat în sistemul din România), Adam Guilbourge-Czetwertynski a declarat că Polonia se implică în acest scop al neutralității climatice, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În același timp, prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, a declarat că Polonia va atinge scopul neutralității climatice “mai târziu”.

Lipsa unei viziuni clare legate de politicile de climă ale statului polonez se datorează dependenței Țării față de cărbune, care este sursa de energie în 70% din cazuri. Polonia se gândește la tranziția la energia nucleară ca soluție de avarie. De aceea, alături de Franța și alte nouă State Membre, Polonia se luptă să includă energia nucleară în Taxonomia Uniunii Europene a investițiilor sustenabile.

Participarea Poloniei la COP26 a fost criticată datorită secretomaniei. Guvernul polonez nu a vrut să dezvăluie numele delegaților polonezi de la această conferință. De asemenea, înainte de conferința de la Glasgow, Michal Kurtyka a fost înlocuit de Anna Moskwa pe postul de Ministru al Climatului.

Guvernul polonez trebuie să fie mai vocal pe temele legate de enregie și să implice mai mulți profesioniști, dar și publicul larg în dezbaterea legată de tranziția energetică. Altfel, Polonia riscă să fie pe aceeași parte a baricadei cu Rusia, China sau India, care-și asumă să atingă neutralitatea climatică “mai târziu”.

Franța

“Nu mai cred în negocierile cu cele 145 de state.”. Interview-at de ediția franceză a The New Federalist(Le Taurillon), pe 18 noiembrie, europarlamentarul socialist Pierre Larroutourou a denunțat lipsa de ambiția a COP26. Franța a semnat alături de alte 80 de state o reducere a emisiilor de metan cu 30% până-n anul 2030. Acest termen limită simbolizează, de asemenea, încheierea defrișărilor, obiectiv asumat de guvern alături de alte 100 de state.

Franța s-a alăturat unei coaliții formate din mai multe țări pentru a accelera renunțarea la combustibili fosili(Angajamentul Boga). Până la urmă, cu câteva ore înainte de închiderea COP26 și după multă presiune pusă de ONG-urile enviromentaliste, ministrul pentru o Tranziție Ecologică, Barbara Pompili, a anunțat că Franța s-a alăturat coaliției, asumându-și să oprească finanțarea proiectelor aflate în străinătate legate de combustibilii fosili începând chiar cu 2022.

În timp ce președintele Emmanuel Macron a îndemnat marile state emitente de gaze cu efect de seră să-și mărească ambițiile, așa-zisa conferință a ultimei șanse COP26, s-a încheiat cu un acord dezamăgitor, care doar își propune reducerea combustibilior fosili. Sandrine Rousseau concluzionează lipsa de inițiativă a Franței, întrebându-se “Mai suntem capabili?”.

România

Chiar dacă România traversează cea mai gravă criză politică de la Revoluție încoace, neavând un guvern legitim din septembrie, conferința COP26 a fost un subiect destul de dezbâtut în media mainstream românească, președintele Iohannis prezentând obiectivele asumate de România. Majoritatea acestor obiective sunt și cele asumate de Uniunea Europeană, dar am aflat că în plus, există o inițiativă legată de educația climatică în școlile românești. O idee foarte bună, dar vom vedea cum se va aplica curricula într-un sistem de educație foarte nereformat și rupt de realitatea cotidiană. Cele mai mari probleme, aici, în România, legate de mediul înconjurător sunt:defrișările ilegale(puternic legate de clasa politică, mulți lideri politici, precum președintele Consiliului Județean Suceava, Gherghe Flutur, sunt cunoscuți ca având puternice legături cu „Mafia Pădurilor”), inundațiile cauzate de schimbările climatice, care afectează Țara în fiecare vară, problemele legate de fauna carpatină și biodiversitatea din zonele montane ale României, și foarte important, diverși conspiraționisti, care declară public că “potopul este pedeapsa de la Dumnezeu.”. Totuși, România are primul oraș european, care și-a asumat neutralitatea climatică până-n 2030, și, anume, Brașovul, prin vocea primarului Allen Colliban. De asemenea, clubul Farul Constanța este primul club profesionist de fotbal din Europa, care și-a propus un astfel de obiectiv. Hazul de necaz, specific românilor, nu a lipsit nici în aceste vremuri de restriște, COP26 fiind și o sursă de glume cu Greta Thunberg, dar și de poza făcută de Klaus Iohannis, alături de Boris Johnson, președintele fiind surprins purtând o geacă de iarnă. Încrederea în președintele Klaus Iohannis a scăzut în ultimele luni dramatic, pentru că este perceput de publicul larg, ca fiind autorul crizei politice, care a rezultat în trimiterea formațiunii pro-europene liberale și anti-corupție USR în Opoziție, și venirea la putere a marelui rival al Partidului Național Liberal din punct de vedere al liniilor de comunicare, succesorul direct al Partidului Comunist Român, și, anume, PSD.

Germania

Cu toate că toți ochii în Germania sunt ațintiți asupra negocierilor încă în desfășurare, legate de anumite posturi, deși e cunoscută componența noului guvern(SPD-Verzi-FDP), conferința COP26 nu a fost ignorată de publicul larg. Cancelarul în exercițiu, Angela Merkel, s-a deplasat la Glasgow personal și a îndemnat la măsuri concrete pentru a împiedica perpetuarea crizei climatice. Merkel a reiterat obiectivul Germaniei de a reduce emisiile cu 65% în 2030, comparativ cu 1990 și de asemenea, își propune neutralitatea climatică în 2045.

Lupta cu criza climatică a fost una dintre temele proeminente în campania electorală pentru alegerile generale din 2021, care a adus Partidului Verde cel mai bun rezultat din istorie. Fiind un partid ce va fi a parte a noii coaliții de guvernare de la Berlin, așteptările de la noul guvern e să-și asume obiective curajoase, oricât de dificil ar fi. Cunoscând faptul că Germania încă depinde de cărbune și gaz(37% din producția netă de energie electrică), iar emisiile de dioxid de carbon/cap de locuitor sunt mai ridicate decât media europeană, îngreunează această muncă. Totuși, în 2020, mai mult de 50% din energie provine din surse regenerabile.

Germania își propune să atingă neutralitatea climatică, renunțând la combustibili fosili și la energia nucleară. Ultimele 3 reactoare nucleare funcționale vor fi închise anul viitor. În plus, investițiile verzi explodează în Germania cu multe companii private, luându-și angajamente ambițioase pe perioada conferinței COP26. BMW, Volkswagen sau Audi lipsesc, totuși, de pe această listă. Încercarea de a limita folosirea combustibililor fosili, dar și introducerea limitei de viteză pe autostrăzi nu o să fie legiferate prea curând, chiar dacă ele reprezintă principalele idei legate de discursul privind schimbările climatice din Germania, iar COP26 nu a adus nimic nou în această dezbatere.

Italia

La COP26, Italia a avut posibilitatea să-și exprime leadership-ul climatic, semnând o declarație în favoarea tranziției energetice. Unele țări s-au angajat să reducă emisiile de gaze cu 30%, să oprească defrișările nu mai târziu de 2030, plus un plan de investiții valabil pe următorii 10 ani. La nivel european, Italia își propune să se angajeze în măsuri relevante specifice pachetului “Fit for 55”.

Acestea sunt scopuri ambițioase. În primul rând, este necesar să fie umplute golurile interne de la nivel național. Va fi necesară adăugarea competențelor specifice în diplomație și instituțiile publice pentru ca temele climatice să fie incluse în politicile guvernelor viitoare. În Italia va fi posibilă apariția unei polarizări între regiuni legat de consumul de energie. Multe dintre ele sunt foarte departe de obiectivele europene legate de neutralitatea climatică, iar până și cele mai virtuoase provincii trebuie să-și crească ritmul.

Astăzi, Italia are un plan legat de energiile regenerabile, care exclude opțiunea nucleară și anume de a produce în următorii 9 ani 70 de miliarde de wațți din surse regenerabile de energie, atingând 70% din producția pe anul 2030. Cu toate dificultățile exprimate înainte, Italia a fost prima țară care a pus în practică proiectul Youth4Climate cu 400 de tineri din 186 de țări implicați. Este o dovadă a interesului național legat de această temă, un punct forte pentru ca Italia să crească consnsul internațional legat de climă.

Grecia

Vara anului 2021 a fost în Grecia cea mai caldă vară din ultimii 43 de ani, scoțând în evidență consecințele severe ale încălzirii globale. Prim-ministrul grec, Kyriakos Mitskotakis, a declarat că Grecia a avut parte de o serie record de zile cu temperaturi de peste 40 de grade și că va trebui să se facă față unui număr fără precedent de incendii forestiere. Impactul asupra mediului a acestei situații este deja prezent, de când inundațiile devin din ce în ce mai intense de fiecare dată când plouă. Cu toate aceste efecte pe termen scurt, nu e târziu să faci planuri pe termen lung. Din acest motiv, Grecia trebuie să ia decizii importante legate de schimbarea climatică, reducerea emisiilor de carbon și reîmpădurire.

Din moment ce încălzirea globală cu care se confruntă Grecia e la apogeu, statul grec s-a decis la COP26 să vină cu 6 inițiative pentru a estompa criza cât se mai poate. Decarbonizarea transportului maritim, și strategia curajoasă GR-eco vor elimina mai mult de 10 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon, transformând gradual insulele grecești în destinații 100% verzi și sutenabile. Grecia își propune să construiască și 2 parcuri eoliene până-n 2030, dar să folosească și energia hidroelectrică. Mitsotakis a declarat că Grecia nu va mai folosi lignit până în 2028, iar vechile unități de prelucrare ale acestui tip de cărbune vor fi scoase din uz începând cu anul 2023, iar 10% din teritoriul marin va fi declarată zonă intangibilă, începând cu anul 2030. Grecia începe să devină un hub regional al energiei verzi. Nou apărutul minister grec al Crizei Climatice va contribui la atingerea acestor scopuri importante.

În Grecia, criza COP26 a fost un subiect important în mass-media, dar și pe site-urile grecești de știri. Totuși, populația Greciei nu este preocupată de necesitatea acestei conferințe. Majoritatea grecilor nu au ținut cont de felul în care acțiunile noastre au un mare impact asupra mediului înconjurător. Pașii pe care guvernele grecești le-au făcut în ultimii ani au fost importanți, dar nu suficienți pentru a stăvili consecințele crizei climatice.

Mitsotakis a precizat că timpul este foarte scurt și trebuie acționat acum. Vor fi angajamentele luate la această conferință unele cu impact real sau vor rămâne doar promisiunile unor politicieni demagogi?

Marea Britanie

Anul acesta, Regatul Unit a fost în poziția unică de a găzdui conferința COP26, politicienii, activiștii și oamenii interesați de tema mediului și-au făcut drum spre Glasgow, Scoția. Ca și gazdă, Marea Britanie a sperat să fie un jucător major în aceste negocieri, reprezentând interesele britanicilor în criza climatică. Oricum, reacțiile britanicilor legate de COP26 au fost extrem de diverse.

Diversitatea reacțiilor a fost reflectată în mass-media britanică. Declarațiile guvernului britanic au ținut prima pagină a ziarelor, de exemplu, chiar înainte de COP26, oficialii guvernamentali au promis că până la finalul 2035, toată electricitatea consumată în Regatul Unit va proveni din surse regenerabile. De asemenea, și-au scos în evidență solemnitatea promisiunilor, și de asemenea susținerea altor puteri pentru a reduce consumul colectiv de cărbune. Vorbind la conferință, prim-ministrul, Boris Johnson, s-a declarat optimist, dar precaut, declarând că s-a făcut diferența, crezând pentru planetă și pentru populație, făcând apel altor lideri mondiali să susțină Regatul Unit în a atinge țelurile globale. Acest optimism, totuși, nu este regăsit peste tot în opinia publică britanică.

Pentru multă lume care locuiește în Marea Britanie, COP26 a fost un eveniment de fațadă, unde s-au făcut promisiuni goale de conținut. Doar 1% dintre britanici au declarat că această conferință a fost un mare succes, iar 30% au descris-o ca o mare nereușită. Chiar și Boris Johnson s-a declarat dezamăgit. Premierul a fost criticat datorită nereușitelor de la COP26, dar și datorită faptului că a folosit avionul privat de la Londra la Glasgow, și de asemenea, datorită nepurtării măștii de protecție. Imaginea cu Boris Johnson nepurtând mască a atras atenția publică în antiteză cu apariția cu mască a lui David Attenborough. Ținută în Scoția, nu s-au putut evita dezbaterile specifice politicii din Regat, unde subiectul independenței Scoției este tot mai prezent. Președintele Consiliului de Miniștri din Scoția, Nicola Sturgeon, foarte cunoscută pentru pro-europenism, dar și pentru susținerea independenței Scoției a fost prezentă zilnic la conferință, deși nu a avut loc la masa negocierilor. Deși susținătorii ei au considerat totul ca fiind un mare triumf, alții au criticat-o pentru că nu s-a folosit destul de această conferință, iar alții au criticat proasta organizare făcută de guvernul scoțian.

Deși reacțiile sunt diverse asupra conferinței și a rolului Marii Britanii în el, există niște chestiuni ce nu pot fi puse la îndoială. În primul rând, guvernul trebuie să acționeze rapid, alături de alte state din comunitatea internațională, cunoscându-și păcatele. În al doilea rând, vocile activiștilor de mediu nu mai pot și nu vor mai fi mușamalizate.