Traducere nouă : Situația comunității LQTBQI+ și drepturile acesteia în UE

Atunci când discutăm despre Uniunea Europeană, ne referim în principiu la integrare economică, taxe vamale, iar în ultimul timp, la Marea Mediterană și așa numita „criză a refugiaților”. Totuși, Europa are multe de spus despre drepturile comunității LGTBIQ+: Potrivit Articolului 21 al Cartei Drepturilor Fundamentale ale UE, orice tip de discriminare bazată pe orientarea sexuală este interzisă. În același timp, Articolul 13 al Tratatului de instituire a Comunității Europene permite Uniunii Europene promulgarea de legi care să combată acest tip de discriminare. Cu toate acestea, UE a adoptat până în acest moment doar prevederi legale care vizează discriminarea pe baza orientării sexuale în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

Discriminarea în domeniul social

Este important de luat în considerare faptul că lipsa unei legislații explicite privind discriminarea nu înseamnă că discriminarea din motive sociale nu există. Un exemplu clar în acest sens sunt așa-numitele „zone libere LGTBIQ*” în Polonia, existau 30 de zone de acest gen în August 2019. Chiar dacă este vorba despre un act în principiu simbolic - deoarece aplicarea sa ar însemna încălcarea legislației europene - în sine, este o încercare de excludere a oamenilor din comunitate și de a-i stigmatiza, așa cum este vizibil în denunțările organizațiilor pentru drepturile omului. De asemenea, este esențial ca numărul mare al persoanelor care nu vorbesc liber despre orientarea lor sexuală din teama unor posibile represalii să nu fie uitat, și nici al celor care vorbesc despre asta liber și se confruntă cu excludere, abuz verbal și fizic, de asemenea și cu oportunități profesionale reduse.

Totuși, afirmația recurentă și plină de prejudecăți care a fost deja instalată în percepția publică susține că acest tip de politică sau regres în ceea ce privește drepturile și poziția comunității LGTBIQ + ar fi tipice țărilor din Europa de Est - în strânsă legătură cu guvernele populismului de dreapta. Este foarte important să menționăm adevărul: Când vorbim despre drepturile LGTBIQ +, toată Europa stagnează.

De exemplu, Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale a dezvăluit în anul 2016 faptul că aproximativ jumătate din personalul medical vede homosexualitatea ca un tip de „afecțiune psihică”, iar până în anul 2001, când România a început procesul aderării la UE, ținutul de mâini în public sau orice alt gest de afecțiune era ilegal pentru cuplurile de același sex.

Discriminarea nu este un mit

Totuși, nu este necesar să mergem atât de departe: În Italia, o propunere de lege care ar trebui să stabilească răspunderea penală pentru agresiunea homofobă este suspendată din anul 2013, în ciuda criticii comunității LGBTIQ+. Potrivit unui chestionar postat pe portalul gay.it, 52% din persoanele respondente au suferit agresiuni în timpul vieții. Noul Ministru italian pentru Familie și Dizabilități, care acum face parte din guvern și este un membru al ligii ultra-drepte, a provocat proteste în rândul membrilor LGTBIQ+, susținând că „familiile compuse din homosexuali nu există.” Conform datelor Observatorului de Homofobie din Franța, 53% din persoanele care fac parte din comunitatea LGBTIQ+ au fost atacate în timpul vieții din cauza orientării sexuale sau identității de gen.

Aceste date distrug mitul că în țări precum Spania, Franța sau Italia ar fi mai ușor să fii queer. Chiar dacă există mai puține limitări legale în această privință, iar acest subiect este mai ușor acceptat din punct de vedere social, este un drum lung, iar renunțarea nu ar trebui să fie o opțiune.

Trebuie, de asemenea, să încercăm să aprofundăm nivelul conversațiilor și să ne îndepărtăm de discuțiile despre „homosexuali”, iar în schimb să vorbim mai mult despre realitățile în care sunt implementați termenii sau conceptele a căror acronime sunt mai puțin dezvoltate teoretic, dar implementate în societatea în care trăiesc, de exemplu, bisexuali sau orice persoane care se identifică cu acești termeni. În Marea Britanie (pentru a nu merge mai departe) 46% din persoanele bisexuale și 40% din persoanele care se identifică precum asexuali, queer, pansexuali sau polisexuali, nu și-au făcut publică orientarea sexuală.

Este timpul să acționăm

De aceea este atât de important să acționăm împotriva discuțiilor pline de ură și de toxicitate care au apărut gradual în spațiul public. Este responsabilitatea noastră în calitate de cetățeni europeni să cerem susținerea instituțiilor europene create cu acest scop de a ne reprezenta. Dreptul de a fi cine dorești să fii și să iubești pe cine alegi să iubești este un drept fundamental care este ancorat în Declarația Universală a Drepturilor Omului - și totuși, mulți ani după, încă trebuie să ne luptăm în fiecare zi pentru acest drept. Trebuie să aspirăm la o Europa în care nici un om nu este discriminat, cu siguranță nu datorită propriei identități. Încetarea discriminării este doar primul pas; nu ne vom mulțumi doar cu toleranța, pentru că nu aspirăm la toleranța existenței noastre, ci la dezvoltarea unei noi normalități pentru a putea trăi în ea.