Un nou trend în politica europeană

Există o perioadă în istoria politicii în care principalele două tabere erau cea liberală și cea conservatoare. Trendul acesta, pornit din parlamentarismul englez (whig și tory), a existat și în politica românească până în perioada interbelică, când au început să apară partide noi, precum partidele de extremă-stânga și cele de extremă-dreapta. Acest bipartidism încă este practicat în Regatul Unit și fostele sale colonii (Australia, Noua Zeelandă, SUA), unde, deși au apărut și alte partide, acestea nu reușesc să spargă vechiul dualism politic. Belgia este în continuare divizată, atât politic, cât și cultural și social între creștini și liberali ca fundament, plus socialiștii apăruți mai târziu, dar care au reușit să-și găsească un loc similar primelor două în societatea belgiană.

Mâine va avea loc al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Polonia și se pare că un nou trend este confirmat în politica europeană, tema dezbaterii mutându-se din zona de liberal/progresist vs conservator în zona de pro-european vs eurosceptic. În Polonia, în turul doi al alegerilor, vor participa un candidat eurosceptic, actualul președinte Andrzej Duda și unul pro-european, actualul primar al Varșoviei, Rafal Trzaskowski. De altfel, toată Europa se confruntă la momentul actual cu un ”conflict” între politicienii euro-sceptici și cei pro-europeni. Franța, Italia, Ungaria, chiar și România. Iar situația din Polonia nu face altceva decât să confirme acest trend.

Noul sistem este, sub o formă sau altă, succesor al vechiului sistem, iar Uniunea Europeană devine din ce în ce mai relevantă în politica națională a fiecărui stat, dezbaterea pro vs contra Uniunea Europeană și valori europene devenind din ce în ce mai importantă. Acest ”nou” sistem nu schimbă însă prea multe la nivel intern, unde am putea spune că ”jocul” și-a găsit un nou teren. La nivel extern însă, această nouă dezbatere are implicații mult mai adânci și contează enorm. (cazul Brexit)